*********Judo Targoviste* Prof. antr.Romel Musa*******: noiembrie 2012

PRINCIPIILE LUPTĂTORULUI DE JUDO

1. Voi fi mereu stăpânul gândurilor mele şi voi cultiva numai gânduri bune. În sala de judo îmi voi stăpâni stările sufleteşti pentru a nu îngreuna munca colegilor mei şi a mea.

2. Întotdeauna îmi voi păzi limba pentru a nu rosti cuvinte dispreţuitoare sau supărătoare. Întotdeauna voi spune numai adevărul. Vreau s-ascult de două ori, să judec şi apoi să vorbesc. Pentru aceasta am două urechi şi o singură gură.

3.Vreau să-mi supraveghez faptele. Voi lupta numai pentru adevăr, frumos şi pentru bine. Niciodată n-am să păgubesc pe cineva prin faptele mele.

4. Voi glumi şi voi râde cu colegii mei, dar niciodată n-am să iau ceva în derâdere, n-am să stric momente solemne. Vreau să mă bucur de tot ceea ce este frumos.

5. Voi asculta sfaturile antrenorilor şi ale judoka mai bine pregătiţi şi voi încerca să le aplic. În situaţii serioase voi rămâne serios. Dacă am alte păreri personale, le voi arăta pe faţă.

6. La orele de antrenament nu voi practica altceva decât sportul nostru: JUDO. Vreau să-mi concord toate gândurile numai asupra judo-ului. Voi progresa numai străduindu-mă neîncetat să dau maximum de randament. Vreau să ajut şi pe alţii să cunoască judo-ul în splendida sa frumuseţe.

7. În timpul concursurilor voi lupta curajos şi cinstit. Îmi voi stima adversarul şi mă voi strădui mereu să obţin victorii pentru echipa şi ţara mea. Ca învingător nu mă voi înfumura, iar ca învins voi munci înzecit pentru a mă pregăti.

8. La durere nu mă voi tângui, demonstrând stăpânire de sine. Nu-mi voi indispune colegii prin urlete şi jeluiri. Voi ierta pe cei ce, cu sau fără voia lor, mi-au pricinuit aceste dureri.

9. Voi lupta cinstit şi corect, nu mă voi lăuda şi nu voi căuta să ies în evidenţă. Dacă voi fi silit să mă apăr, sau să apăr pe alţii în cazul unui pericol, nu voi porni ca un sălbatec, ci voi folosi forţa şi cunoştinţele mele numai pentru a înfăptui binele şi a apăra devărul.

10. “Înţeleptul cedează”, spune un vechi proverb. Vreau ca atât în viaţa de zi cu zi, cât şi la antrenamente, să cedez pentru a învinge. Niciodată n-am să fug din laşitate şi nu voi ocoli primejdia arătându-i spatele.

DA, VREAU ACEASTA!

JIGORO KANO

Formularul 230 „Cerere privind destinaţia sumei reprezentând până la 2% din impozitul anual

VA RUGAM FRUMOS DACA VRETI SA AJUTATI COPIII DE LA ASOCIATIA JUDETEANA DE JUDO DAMBOVITA, SA REDIRECTIONATI SUMA REPREZENTAND PANA LA 2% DIN IMPOZITUL ANUAL. DACA VRETI SA NE AJUTATI NE TRIMITETI CEREREA COMPLETATA (SI SCANATA ). MULTUMIM MULT.

Persoanele fizice au posibilitatea sa directioneze doi la suta (2%) din impozitul pe veniturile obtinute catre o entitate nonprofit, precum si pentru acordarea de burse private.

Daca sunteti salariat(a), angajat pe baza de contract individual de munca sau functionar public, descarcati Formularul 230 “Cerere privind destinatia sumei reprezentand pana la 2% din impozitul pe venitul anual si deducerea cheltuielilor efectuate pentru economisirea in sistem colectiv pentru domeniul locativ” (sau de la orice administratie financiara)

Pe langa sustinerea ONGurilor o optiune interesanta este cea cu acordarea burselor private. Insa in conformitate cu Legea nr. 376/2004 privind bursele private si cu Ordinul comun MEdC nr. 5371, MFP nr. 1759, din 24.11.2004 privind aprobarea instructiunilor de aplicare a Legii nr. 376/2004 privind bursele private, conform art. 7 din Legea 376/2004, bursa privata nu poate fi acordata rudelor sau afinilor pana la gradul al IV-lea inclusiv.

Pe baza documentelor prezentate de contribuabil şi a datelor din evidenţa fiscală, organul fiscal va stabili suma de restituit, având în vedere impozitul anual pe veniturile din salarii realizate în cursul anului

e-mail: romel_musa@yahoo.com

pentru a descarca formularul:

http://static.anaf.ro/static/10/Anaf/formulare/cerere_230_2014.pdf

Sidebar

Istoria Judo-ului Românesc

Prof. Anton Muraru

Judo-ul a fost introdus în Romania prin 1928, de profesorul japonez Heishichi Ishiguro, unul dintre numeroşii instructori formaţi de Jigoro Kano.
Timp de un an, Ishiguro a predat judo-ul la ONEF (Oficiul Naţional de Educaţie Fizică) din Bucureşti. Apoi, cursul a fost continuat în cadrul ANEF. În perioada 1929-1933 profesor pentru educaţie fizică la catedra de sport era căpitanul Emilian Teacă. De numele acestui căpitan se leagă, de fapt, începuturile judo-ului din ţara noastră. Prima competiţie a fost organizată în 1934, protagonişti fiind jandarmii de la şcolile din Bucureşti şi Câmpina şi pompierii bucureşteni. Tot jandarmii au mai organizat o altă întrecere, in 1937, la Ploieşti, competiţie la care au participat 7-8 promoţii de ofiţeri, subofiţeri şi militari în termen. S-a luptat la o singură categorie: open. La ofiţeri a câştigat Pavel Capotă, din Bucureşti, iar la subofiţeri a ieşit învingător sergentul Doru P. Butiu, al cărui fiu avea să devină mai târziu unul dintre "pionierii" judo-ului din Timisoara.
Abia prin anul 1950, după război, judo-ul revine în scena sportivă românească. La Arad, Mihai Botez a reuşit, în 1957, să-şi facă "acte" pentru secţia sa de la Uzinele de Vagoane, în acelaşi an prof. loan Avram înfiinţând un cerc de judo la Institutul Agronomic din Bucureşti. Tot atunci, prof. Florian Frazzei a organizat şi condus un cerc de judo la Şcoala Sportivă nr. 2 din Capitală. Doi ani mai târziu, în 1959, un mare iubitor de judo, Vasile Gotelet, tehnician sportiv a înfiinţat un cerc de judo la Uzinele Vulcan din Bucureşti. În 1960, au apărut, ca ciupercile după ploaie, cercuri de judo la Sibiu, Mediaş, Arad, Iaşi. Ambasada Japoniei, sensibilizată de pasiunea românilor pentru sportul naţional japonez a început să pună la dispoziţia practicanţilor primele materiale de specialitate privind tehnica şi metodica judo-ului.Un pas însemnat în demersurile pentru recunoaşterea oficială a acestui sport în România avea să-l constituie înfiinţarea, în 1962, a Comisiei de Judo în cadrul Consiliului Orăşenesc Bucureşti pentru Educaţie Fizică şi Sport.
Prin intermediul acestei Comisii s-a centralizat activitatea puţinelor centre existente, aceptându-se apoi vizita, în 1963, a echipei sindicatelor din Franţa, FSGT care a susţinut o dublă întâlnire cu selecţionatele Bucureştiului. Meciurile au avut loc pe terenurile arenei de tenis Progresul din Capitală. Spre marea satisfacţie a simpatizanţilor acestui sport, prima selecţionată a Bucureştiului a câştigat cu 3-2. În presă încep să apară primele ştiri şi articole de prezentare şi popularizare a judo-ului.
"Sportul Popular" din 7 mai 1964 publica o ştire despre Congresul Uniunii Europene de Judo, iar revista "Sport", nr. 18 din 1965, sublinia că: "S-a descoperit remediul timidităţii şi al complexului de inferioritate ce-i stăpânesc pe copii".
La rândul ei, "Scânteia Tineretului" din 20 decembrie 1966, publica un articol semnat de Anton Muraru, în care afirma: "Surpriza, răsturnările de situaţii, folosirea forţei adversarului împotriva lui sunt doar câteva din laturile «gustate» ale acestui sport. Judo-ul dezvolta gândirea creatoare, asociativă, îndemânarea şi precizia, curajul, spiritul întreprinzător şi inteligenta".
În ziarul "Munca" din 13 mai 1966, un alt articol susţinea că "valoarea sportivilor japonezi şi succesele obţinute de ei în foarte multe discipline sportive se datoresc, în cea mai mare parte, practicării judo-ului".
În anul 1964 au fost înaintate memorii în care se detalia dezvoltarea judo-ului pe cuprinsul ţării noastre cu date concrete, centre, antrenori, competiţii etc. Între altele, se menţiona că: "Având în vedere activitatea susţinută a secţiilor de judo, propunem înfiinţarea Federaţiei de Judo".
De unde să fi bănuit sufletiştii judo-ului că se adresau, de fapt, celui mai înverşunat adversar al acestui sport?! Pe atunci, Miron Olteanu (despre el este vorba) era Preşedintele Federaţiei Române de Lupte, care nu putea să vadă cu ochi buni JUDO-UL, pe care îl considera un sport de mare concurenţă pentru LUPTE. În documentele respective se remarca evoluţia evidentă a judo-ului în ţara noastră:"disciplina judo face parte din sporturile olimpice, cu Campionate Europene şi Mondiale.
Rugăm (...) recunoaşterea sportului judo ca sport republican". Memoriile au fost semnate de ing. Liviu Urma, pe atunci Secretar al Comisiei Orăşeneşti de Judo şi Anton Muraru în calitate de membru al Biroului Orăşenesc. Textul avea anexat şi un plan de măsuri pentru dezvoltarea judo-ului în România.
În mai 1967, cu sprijinul Asociaţiei Sportive Viotrometan Mediaş am organizat primul Campionat Naţional pe Echipe, dotat cu Cupa Târnava. Competiţia a fost organizată fără sprijinul organelor sportive, deoarece conducerea UCFS-ului interzisese tuturor judeţelor să organizeze competiţii şi demonstraţii de judo. Totuşi concursul s-a bucurat de un succes deosebit fiind vizionat, pe stadionul de fotbal, de peste 10.000 de spectatori.
Dar succesul, s-a datorat şi largii propagande pe care a făcut-o acestui sport Cinematografia. Pentru jurnalele de actualităţi ale studioului Alexandru Sahia, regizorul Alexandru Ghidali, a realizat un amplu reportaj, care a fost difuzat pe ecranele tuturor cinematografelor din ţară timp de o luna şi jumătate. A fost o chestie extraordinară pentru că, tineretul care nu avea televizor şi discoteci mergea în număr foarte mare la cinema, imaginile cu şi despre judo îndemnându-i la practicarea acestui sport.
Succesul filmului în mass – media a contribuit la sensibilizarea liderilor politici care au decis demararea acţiunilor pentru oficializarea judo-ului.
Alexandru Siperco, pe atunci membru al Comitetului Internaţional Olimpic C.I.O, a sprijinit şi el din toate puterile iniţiativa mea (Andrei fiul acestuia, fiind judoka în secţia de copii Cutezătorii). Aici trebuie să recunosc, am avut noroc pentru că mulţi dintre copiii demnitarilor politici şi militari ai epocii practicau judo în cluburi şi îşi influenţau într-un fel părinţii în luarea deciziilor legate de viitorul acestui sport.
În ziua de 21 mai 1968 a avut loc Adunarea Generală care a ales conducerea noii Federaţii şi Biroul Federal: Secretar Responsabil, prof. Anton Muraru, omul care avea să se afle la timona FRJ până în 1989. Din Biroul Federal făceau parte, printre alţii, generalul Paul Marinescu (Preşedinte), Alexandru Siperco şi Titus Deac (Vicepreşedinţi) Mihai Botez, Florian Frazzei, Ioan Avram şi antrenorii lotului reprezentativ, ing. Liviu Urma şi Ovidiu Bucur.
Primită cu raceală, noua disciplină olimpică a stat fără buget, şi fără sediu, timp de 2 ani. Apoi lucrurile au început să meargă. La puţin timp după Adunarea Generală, în baza relaţiilor bune avute cu Ambasada Japoniei la Bucureşti, Kodokan-ul a trimis la Bucureşti doi mari specialişti în judo, campionii mondiali Takesse Matusaka şi Sheizi Shinomaki care au ţinut primul curs de formare a antrenorilor, curs la care au fost participat 40 de tehnicieni.
La numai două luni au şi fost organizate deja întrecerile primei ediţii a Campionatului National pe Echipe. Cu stângăciile începutului, cu kimono-uri mai mult sau mai puţin pe măsură, cu procedee tehnice bazate îndeosebi pe forţa braţelor şi mai puţin pe subtilitatea tradiţională a acestui sport asiatic, cu multe decizii de arbitraj contestate, Campionatul s-a bucurat totuşi de un succes deplin, lansând practic judo-ul ca sport de masă.
În primăvara lui 1969, deci la mai puţin de un an de la înfiinţarea Federaţiei, a avut loc prima competiţie internaţională : Campionatele Internaţionale ale României, una dintre întrecerile care aveau să fie organizate an de an, până în prezent. La ediţia inaugurală au fost invitate puternicele formaţii ale, U.R.S.S., R.D.G., Cehoslovaciei şi Bulgariei. Cum era de aşteptat, ai noştri nu prea s-au "vazut".
Primul succes la o competiţie internaţională a fost obţinut de arădeanul Ionel Lazăr, la categoria mijlocie, cu prilejul Campionatelor Internaţionale de Tineret ale Romaniei, în 1971. Cu siguranţă, cel mai important moment pentru judo, la începuturile sale, a fost participarea echipei României la Campionatele Europene din 1977, de la Ludwigshafen RFG – (invitată pe banii Federaţiei de Judo din Germania). Aici au urcat pe treptele podiumului de onoare pentru prima dată şi reprezentanţii ţării noastre.
În panoplia judo-ului românesc sunt aşezate la loc de cinste şi numele judoka ce au cucerit medalii de aur pentru România. Deschizător de drum a fost regretatul judoka de mare talent VLAD NICOLAE MIRCEA.
Următoarea ediţie a Campionatelor Europene, în 1981, a avut loc în Ungaria, la Debrecen. În finala categoriei semi-uşoare ajunsese dinamovistul bucureştean Constantin Niculae, un sportiv înalt şi bine legat pentru categoria respectivă, adversar fiindu-i diavolul francez Thyeri Rey, un tânăr de numai 20 de ani care, cu un an înainte, la Moscova, devenise campionul olimpic al categoriei super-uşoare. După o confruntare în care reprezentantul nostru i-a învins şi pe arbitri, Constantin Niculae a devenit campionul european, cucerind medalia de aur.
După numai un an, în 1982, un alt judoka român, Mircea Frăţica, de la Nitramonia Făgăraş, a urcat pe cea mai înaltă treaptă a podiumului de onoare al Campionatelor Europene, la Rostock, în R.D.G., depăşindu-l în finală pe Sota Hadareli (U.R.S.S), fostul campion european. E a 3-a medalie de aur la trei ediţii consecutive ale CAMPIONATELOR EUROPENE.
Aurul rămâne aur, dar şi alte succese au valoarea lor, mai ales dacă sunt obţinute în arena marilor competiţii. Debutul la Campionatele Mondiale a avut loc în 1979, la Paris, şi s-a soldat cu două poziţii fruntaşe - locurile cinci ocupate de Arpad Szabo, la "super-uşoară", şi Constantin Niculae, la "semi-uşoară".
A fost nevoie apoi de un deceniu pentru ca judo-ul românesc să mai obţină un "bronz" la Campionatele Mondiale prin Adrian Croitoru, la categoria mijlocie, la ediţia de la Hamilton (Canada). Tot prin Adrian Croitoru, România a ocupat locul III la Campionatele Mondiale de la Birmingham din 1999 la categoria 90 kg. Medalie la Campionatele Mondiale de Seniori a mai luat Dumitru Alina în 2005, respectiv 2007, ea ocupând locul 3 la categoria 48 kg în ambele cazuri.
Apreciate cum se cuvine au fost şi primele medalii olimpice, cele două medalii de bronz cucerite de Mircea Frăţica şi Mihai Cioc la Jocurile Olimpice de la Los Angeles in 1984. Tabloul de onoare al Federaţiei de Judo a fost completat mai târziu, cu o altă medalie olimpică, de Simona Richter, care a ocupat locul III la Jocurile Olimpice de la Sidney din 2000, la categoria 78 kg.
Cea mai valoroasă medalie a fost obţinută de Alina Dumitru la Jocurile Olimpice din 2008 de la Beijing, ea clasându-se pe prima treaptă a podiumului. A obţinut astfel prima medalie olimpică de aur pentru judo-ul românesc, ea fiind de asemenea şi prima medalie olimpică a delegaţiei României aflată la Jocurile Olimpice de Vară 2008.
La Campionatele Europene de Seniori s-au luat nenumărate medalii prin Croitoru Adrian, Moise Laura Moricz, Dumitru Alina, Aluaş Dinea Ioana. Şi judoka mai tineri au reprezentat cu onoare România, ei aducând un mare număr de medalii de la Campionatele Europene de Tineret, Juniori şi Cadeţi, respectiv Campionatele Mondiale de Juniori.

Sperăm ca şi pe viitor să fim reprezentaţi cu onoare de sportivii noştri şi le urăm mult succes.

Despre mine

Faceţi căutări

Pagini

vineri, 9 noiembrie 2012

MY LIVE IS JUDO